Câte frustrări și câte reproșuri mi-am făcut...câtă ciudă și patimă că eu nu pot și nu pot să strâng un ban...să nu mai fiu tentată de a cumpăra...un pix, un ornament, un coș pentru pături...sau mai știu eu ce organizatoare de cămară, total inutile într-o gospodărie
Ce ușor este să spui ca îți dorești să economisești...pentru tine, să ai acea relaxare psihică dacă rămâi fără job sau ți se strică frigiderul odată cu aragazul și toate electronicele și electrocasnicele...că doar un rău nu vine singur...
Dar spusul nu vine la pachet cu simțitul....aici apare dezechilibrul care creeaza haosul și îți dă planurile peste cap.
De multe ori m-am întrebat cum de poate bunica să se descurce cu 550 de lei pensie, sau multi alții cu venituri mici. Și...mi-am răspuns : nu au de ales / nu au nici tentații.... La bunica în sat nu există mall-uri, megamarket-uri și nici oferte peste oferte pe care să le vâneze și nici doi copii care merg la școala și văd ..și cer...
Mai este acea categorie de oameni, înțelepti, maturi, care nu mai valorizează lucrurile, evoluați spiritual, pentru care bucuria are alte conotații.
Oricum, economisirea are în spate o frică, o teamă de neprevăzut, de rău, de calamități, ....etc. Până când nu se produce ceva în noi ( excepție fac cei ce moștenesc fricile sau le-au experimentat în copilărie) , o revelație, un șoc, un click,...nu putem economisi. Este exact ca atunci când începi să te rogi sau mergi la psihilog....ești pe muchie și schimbi direcția...aia faci!
Subiectul este foarte generos și are foarte multe fețe, dar eu, cumva, îmi explic anumite fenomene și încerc să-mi înțeleg comportamentul în ciuda a ceea ce am tot citit legat de acest subiect.
De cand am început să construim casa în care locuim, fără să vindem din bunuri gen apartamentul, mașinile....ne-am reevaluat atitudinea față de acest subiect...pentru că atunci a fost momentul click-ului pentru noi...
De aproape doi ani am început să fim atenți la cheltuielile pe care le facem. Avem bugete, avem listă cu datoriile, am renunțat la concedii lungi și costisitoare, dar avem satisfacția faptului că evoluăm. Mai mult decât atât, am hotărât să nu mai accesăm credite dacă avem nevoie de obiecte pentru care putem plăti cu economii....Acum cumpărăm doar ce este necesar...
Dar aceasta atitudine nu i-a afectat pe copii. In continuare fac activitati, meditatii, tabere, jucarii, tot ce au nevoie pentru a se dezvolta frumos.
Nu ne vom situa la extrem în această problemă pentru că viața este frumoasă dacă faci ceea ce simți și nu forțezi, dar cu siguranță vom gândi de două ori cheltuielile viitoare și vom elimina datoriile; vom avea controversatul fond de rezervă și evident o sumă pentru neprevăzut, care-mi dă peste cap socotelile lună de lună...
Comentarii
Trimiteți un comentariu