Anul acesta Moș Nicolae ne-a adus bucuria cadourilor așteptate, dar și o provocare ...tristă.
În dimineața cu cadouri, la școală, copiii povesteau fericiți despre surprize. Matei, bucuros că a primit un lego tehnic cu telecomandă...pe care l-a dorit dintotdeauna...(cum îi place lui să spună), povestea cu colegul lui, Steli. Acesta avea, însă cadoul cu el. Un urs Five Nights at Freddy's – Nightmare...
Dacă nu știți despre ce este vorba....este un urs urât cu un râs malefic...care a declanșat în sufletul copilului meu de șase ani un haos și o panică....de nedescris. Nici la baie nu mai putem merge fără el. Îi este frică de orice...
Așa a început totul....
Am sunat o prietenă care este psiholog , cu care mă sfătuiesc când mă simt depășită de situație. I-am povestit întâmplarea și discutând am înțeles că această frică, aparent banală, ascunde o teamă profundă, cronică : frica de moarte.
L-am rugat să deseneze ce îl sperie și a desenat ursul cu o gaură neagră în burtă....Acea gaură neagră reprezenta ideea de moarte, singurătate, teama de abandon poate...
Și, părinte fiind, te întrebi unde ai greșit??? pentru că nu apar de niciunde fricile acestea...
Am derulat imagini, trăiri, momentele noastre de tandrețe. Este un copil iubit, dorit, alintat, înțelept în toate modurile....dar sensibilitatea aceasta a lui m-a dărâmat.
Ce îi poți spune copilului când plânge și îți mărturisește că îi este cumplit de frică să nu moară el, sau eu...sau altcineva din familia lui pe care o iubește din tot sufletul... Ce poți să promiți unui suflețel care cere disperat confirmarea faptului că noi, toți, suntem NEMURITORI...
Desigur că această teamă de moarte o am și eu...și poate nu doar eu...și când încerc să găsesc calea de a scoate frica din sufletul copilului meu....încerc să o scot și din sufletul copilului din mine, care trăiește și simte aceeași tristețe de atunci....
Am povestit că moartea nu înseamnă ...."Nimic"...Ea poate fi începutul a ceva frumos, cu mai multă muzică, culoare, iubire...
Și...l-am rugat să creadă cu tot sufletul lui că noi vom fi împreună până când va dori el, pentru că avem foarte multe de făcut unii pentru alții și Dumnezeu nu cheamă pe nimeni la el câtă vreme va avea lucruri importante de facut. Apoi i-am spus că noi suntem tineri și nu suntem bolnavi....și nu avem motive să plecăm...Și....voi continua cu vindecarea de miercuri când îl duc la prietena mea psiholog să mă ajute să tratăm teama pentru totdeauna....
Frica nu este ceva real. Ne sabotează și ne cenzurează. Sunt oameni care nu încuie ușa la intrare și nu vine nimeni să-i deranjeze....și sunt persoane care au fost furate de câteva ori cu tot cu alarmă și câini de pază...
Gândul poate fi o armă puternică. Hrănim fricile și nu le lăsăm să plece și atragem tocmai materializarea lui......
Comentarii
Trimiteți un comentariu