Pentru că săptămâna aceasta este una deosebită pentru mine, iar ziua lui Matei continuă până duminică, după cum mi-a explicat, vă voi arăta ce am făcut noi doi astăzi.
Am organizat "cutiile de zestre" pe care îmi doresc să le dau când se căsătoresc. Am mai sortat puțin din lucruri, pentru că păstrasem cam multe și ne-am amuzat de mărimea hăinuțelor lor de bebeluși.
Matei, încântat, a probat, a analizat, a înțeles cât a crescut și ca o concluzie mi-a explicat că poate să facă orice vrea el pentru că acum este mare. Chiar și să stea pe xbox toată ziua, pentru că acum înțelege cât timp a pierdut din a se juca.
Și este norocos că e clasa pregătitoare și nu are teme. Poate să facă ce vrea, cum vrea și când vrea el.
Spre exemplu, îmi spune că acum vrea să mănânce...taco. I-am explicat că noi suntem acasă nu la restaurant și nu am taco. Atunci burito. Nici burito nu am. Atunci pizza desert de la Beatrice. I-am răspuns că poate mâine că astăzi am alt program. Iar el mi-a explicat că îi distrug ideile și starea de bine. După această mică polemică s-a amuzat că avem șnițele cu piure și sunt preferatele lui.
Așa că am avut și dialoguri categorice, explicite și pline de substanță. Și faptele, de asemenea.
Cutiile lor conțin reviste din ziua în care s-au născut, să citească despre ce se întâmpla în lume la momentul nașterii lor. Avem hăinuțele de la botez, cele cumpărate de noi și cele de la nașii copiilor. Părul de la moț și dințișorii care le-au căzut. Și bineînțeles, brățările de la naștere, un mulaj al tălpii, mînuțelor, prima jucărie și primul costum de baie.
Sunt sigură că se vor bucura când le vor primi, pentru că vor simți cât de mult îi iubim, îi prețuim și cât de doriți au fost și sunt în viața noastră.
Comentarii
Trimiteți un comentariu