Eu și ANAF-ul - o relație revelatorie





În fiecare lună am program special de vizitat ANAF-ul cu banul pregătit. Ca un român cinstit, am declarat statului tot ce am avut de declarat, la punct și virgulă. Dar interacțiunea cu această instituție mă umple de frustrări și de dureri de stomac.

În fiecare lună, dar și trimestrial stau ore..și nu exagerez, ore multe la cozi, alături de alți păcăliți de sistem. Se dorește haos și dezbinare și stăm cu toții și acceptăm tot ce ni se servește.

Dacă vreți să analizați fenomenul metamorfozei în cea mai autentică desfășurare vă invit câteva ore la ANAF.

Doamnele de la ghișee sunt precum vulpile, și nu argintii, ci de șes, de Dobrogea. Au abilitatea de a te ameți cu tot felul de informații neconforme, să nu înțelegi nimic, de a te epuiza de toată energia pe care o aveai înainte de a lua contact cu mediul lor. Iar cetățenii nevoiți să-și rezolve problemele administrative sunt precum hienele, șacalii sau alte vietăți care, cu acuitatea acestor mamifere, se transformă în funcție de moment.

Oricât de pregătit psihic ești pentru a aștepta cu rabdare să rezolvi probleme la ANAF, nu ai cum să ieși din experiența aceasta decât transformat și epuizat.

Oameni drăguți în alte circumstanțe se ceartă și se vânează cu o abilitate de invidiat.. Detectează și cea mai mică intenție de a păcăli coada, sistemul, procedura.

Aici înțelegi ce înseamnă școala vieții. Trebuie să te scuturi de tot ce ai învățat legat de bunul simț și să devii scandalagiul, profitorul, ursuzul, șarpele, în funcție de moment. Aici vezi cum sistemul șterge identități, ne reduce la zero. Suntem nimeni. Un număr emis de un aparat când nu este defect.

În Constanța există un singur punct de achitarea deciziilor (evident anticipate) de plată privind chiriile. Și stai la o coadă să întrebi dacă s-a eliberat documentația pentru 2018. Apoi la altă coadă să dai documentația de plată și la final la alt ghișeu pentru a plăti.

Dacă v-am obosit cu explicația nu este vina mea. Și eu sunt obosită doar la gândul că trebuie să reiau cercul acesta defectuos.

Am fost la sfârșitul lunii ianuarie pentru eliberarea noilor decizii de plată. Am stat patru ore la coadă pentru a-mi spune că nu s-au eliberat. Mi-a sugerat să mă întorc după o lună. Am stat acele patru ore pentru a afla  răspunsul de zece secunde și  pentru că nu a existat nimeni care să-mi răspundă  la  întrebare.

Acum sunt intrigată că este luna martie, deciziile nu au fost emise până în acest moment, nu au vrut să îmi încaseze banii conform grilei din trimestrul patru al anului trecut, dar m-au sfătuit să fiu pe fază pentru că există varianta ca atunci când vor fi emise să am un deadline scurt . Altfel voi plăti penalități.

Au emis pentru o scurtă perioadă și acea declarație 600 care stipula să se plătească un procent din veniturile rezultate din chirii către CAS. Au înghețat-o pentru moment, pentru că era ilegală. În procentul achitat până acum către Anaf din aceste venituri exista și un procent care ajunge la CAS. Deci această taxă se dubla prin declarația 600, motiv pentru care mai au nevoie de timp să găsească formula imbatabilă de a plăti fără drept de apel ceva în plus. 

Sunt cu adevărat supărată pentru că nu există nici un fel de umanitate în acest proces. Sunt supărată pe mine că nu îmi pot asuma nedeclararea chiriei și evitarea acesteia. Vreau să fiu un pic altfel, să mă integrez în socialul acesta, dar nu pot.

În fiecare seară a zilei de Anaf sunt bulversată. M-am izolat cât am putut de tot ce îmi făcea rău. Știri interminabile despre oameni care se sinucid, ucigași, sărăcie, lipsuri, guvern idiot care nu funcționează nicicum, politică fără soluții.

De trei ani nu am mai folosit televizorul ca sursă de informare știristă. Funcționează pe documentare light cu animale, arhitectură, desene animate, culinar. Am selectat atent informația pe care ne-o dorim, dar nu poți ieși cu totul din mizerie.

 Libertatea cu care ne naștem ne este încălcată la tot pasul de oamenii pe care i-am creditat. Și uite cum ajungem depersonalizați, de la primele secunde de contact cu instituțiile pentru care contribuim financiar lună de lună. De instituțiile pe care le finanțăm.

Cei pe care i-am susținut politic vor să scoată bani din orice, dar nu au mintea limpede și scot doar haos, nervi, lehamite. Panica pe care o produc acțiunile și deciziile lor sunt extrem de distructive. Și..asta este și ideea.

Stau și privesc, amorțită, cum îmi pleacă prietenii de-o viață în țări civilizate. Vorbim la telefon și îmi spun cum se rezolvă partea birocratică la ei online sau civilizat în zece minute. Nu cred că realizez cu adevărat că se poate trăi și altfel.

Și nu mă mai întreb cum se poate la alții și la noi nu, pentru că sunt deja penibilă. Este adevărat că plecarea, nu fuga, este o soluție. Dar nu este pentru toată lumea potrivită.

Sunt supărată că nu sunt sigură că plecarea este o soluție bună și pentru noi, ca familie, nu doar pentru 80 la sută dintre prietenii noștri. Că încă ne mai ține aici un sentiment de apartenență și poate faptul că nu putem accepta realitatea.

Se spune că după furtună apare soarele și speranța moare ultima. Dar la noi furtuna a devenit o stare de fapt. Nu funcționează nimic drept, iar drumurile ocolite și-au cam epuizat potențialul. 

Sunt chiar nerăbdătoare să aflu concluzia privind achitarea acestor taxe și termenul oferit pentru a executa această sarcină. 

Ce se va întâmpla cu acea declarație 600 și cum o vor integra în cerințele taxelor celor care au venituri din chirii și nu doar a lor. 








Comentarii