Femeia este o ființă uluitoare. Viața ei este un ring
de dans în care pașii discreți își urmează ritmul.
Emoțiile, trăirile, devotamentul, depășesc orice închipuire
când vorbim despre ea. Este o ființă care nu obosește niciodată. Și nu
munca fizică , deși notabilă, o definește, ci efortul psihic uluitor pe care îl
face în fiecare secundă a existenței ei. Toate gândurile, nebunia de griji pe
care o duce cu o eleganță reală, uluitoare, face din ea un supraom. Ființă
delicată cu forță de centaur.
Dar eu nu vreau să povestesc din ce am auzit, ci din ce
văd, din ce cunosc. Eu vreau să vorbesc despre prietena
mea, vecina mea, fosta colegă, despre mamele pe care le văd și le
cunosc.
Se sacrifică pentru toți din jurul lor, fără să ceară
nimic. Primesc ceea ce li se oferă. Dacă recompensa este mică, tac și merg mai
departe, pe același drum, fără să ezite. Își iau energia din
altceva, pentru a putea continua la fel de hotărâte.
Eu nu cunosc decât femei puternice, femei care și-au asumat
toate acțiunile lor, femei care nu spun NU.
Soții și mame care sunt mult timp singure , pentru că
partenerii sunt navigatori, sau relocați cu jobul, sau …din delegație în
delegație în interes de serviciu.
Copiii sunt capodoperele lor , cu totul. Educația,
sănătatea, presiunea socială…de la cele mai mici detalii la cele mai
importante sunt meritul lor. Cine, dacă nu mama are sute de nopți nedormite
pentru că sunt copiii mici, sau pentru că au examene, pentru că soțul are
probleme, răceală, fuga de sine și alte milioane de motive reale care îi
chinuie sufletul.
Și casa, primitoare, curată, mâncare bună, proaspătă, tot
meritul ei este. Sănătatea familiei, investiții, achiziții, tot ea
le urmărește. Este omniprezentă în tot și toate, chiar dacă în unele situații
simplu observator. Ea este peste tot.
Societatea are tipare pe care le transmite prin mass-media,
prin bancuri, reclame, etichete, care direcționeză drumul femeii și locul ei în
lume. Genul de glume care au un substrat evident, de genul “în spatele
unui bărbat puternic se află o femeie puternică”.
Cred că marele defect al acestei ființe divine este că
simte nevoia de apartenență. Nu se simte completă fără un partener, iar asta o
face vulnerabilă și o determină să facă compromisuri.
Sunt nenumărate mesaje care plasează femeia într-un
loc umbros, unde să nu i se vadă chipul mereu.
Sensibilitatea ei este uluitoare. Cum plânge la un film, la
serbarea de la grădiniță, în prima zi de școală, când se căsătorește, când aude
un TE IUBESC. Trăiește intens toate momentele mici din viața ei,
pentru că se regăsește în ele, ea le-a făcut posibile și așa
perfecte.
Femeia este fericită că poate simți ceea ce un bărbat nu va
putea niciodată. Uite că am spus-o….
Emoțiile trăite de o femeie, intensitatea lor nu poate fi
înțeleasă decât de ea. Dar toată responsabilizarea aceasta care în
mod real este asumată duce în timp la dezechilibre, pe care nici atunci când le
trăiește nu le atribuie muncii ei. Dar eu știu că acea tiroidă scoasă, durerile
de oase, operații mici sau mari, poate câteva kilograme în plus sunt mesaje.
Sunt răspunsuri la ceea ce au simțit sau simt cu adevărat.
De aceea, în această săptămână a Femeii, mi-aș dori să se
trezească în noi, mame, femei, soții, dorința de iubire de sine. Să începem să
ne cunoaștem și să ne iubim, să ne îndreptăm atenția și către noi. Să ne
regăsim așa cum nu am făcut-o niciodată, să ne conștientizăm și să fim fericite.
Comentarii
Trimiteți un comentariu